Repere ale perioadei

Deceniul 1970–1979 a fost perioada în care am început să mă desprind de statutul de tânăr asistent și să intru mai apăsat în viața universitară, în proiecte de cercetare și în construcția propriei mele direcții științifice. A fost și deceniul în care viața personală, cu vacanțele, prieteniile și episoadele ei uneori imprevizibile, a mers în paralel cu formarea profesională.

• Stabilizarea rolului meu în catedră și creșterea responsabilităților didactice.
• Primele încercări de a vorbi despre calculatoare unui public mai larg, prin lecțiile de la Teleșcoala.
• Întărirea fundamentului teoretic și tehnic în limbaje formale, compilatoare și sisteme de programare.
• Primele proiecte care au devenit platformă pentru lucrările ulterioare din anii ’80.
• Construcția treptată a temei de doctorat.
• Episoade personale care au contribuit, în alt registru, la maturizarea mea afectivă.

Formare universitară, cercetare și doctorat

Firul principal al acestui deceniu este legat de intrarea mea în logica cercetării: nu doar ca activitate punctuală, ci ca metodă de lucru, ca disciplină intelectuală și ca mod de a privi construcția programelor. În acești ani, activitatea didactică, proiectele tehnice și doctoratul au început să se alimenteze reciproc.

Cursurile, seminariile, proiectele cu studenții și contractele de cercetare m-au obligat să trec de la utilizarea programării ca instrument la înțelegerea ei ca obiect de studiu. Mă interesau deja limbajele, compilatoarele, portabilitatea, macroprocesoarele, metodele de descriere formală și felul în care un sistem de programare poate fi construit riguros.

• Drumul meu în cercetare. Anii ’70 – de la intrarea în Catedra de Calculatoare la SISIF, BCPL, STAGE-2, LPTR și doctorat.
• Activitatea în catedră – consolidarea rolului didactic și primele încercări de a organiza materia într-o formă coerentă pentru studenți.
• Drumul spre doctorat – acumularea problemelor teoretice și tehnice care vor duce la tema tezei.
• Legătura cu cercetarea ulterioară – multe dintre ideile acestor ani vor reveni, mai matur, în lucrările despre proiectarea sistematică a programelor, interformă și mașina abstractă.

Pentru firul strict științific al acestor ani, vezi și capitolele dedicate din: Drumul meu în cercetare.

Lecțiile de calculatoare de la Teleșcoala

Spre sfârșitul anilor ’70, am fost invitat să țin la Teleșcoala câteva lecții despre calculatoare. Propunerea a venit din partea Lucreției Lustig, care conducea în acea perioadă emisiunea. Aflase despre mine de la fiul ei, Adrian Lustig, care îmi fusese student. Adrian absolvise secția Calculatoare a Politehnicii în 1977, printre primii, într-o promoție deosebit de valoroasă.

Adrian era extrem de inteligent, un spirit liber și, uneori, sarcastic. Mai târziu am aflat că provenea din mediul privilegiat al nomenclaturii și făcea parte dintr-un grup de tineri „de bani gata”, în care se afla și unul dintre fiii lui Ceaușescu. La Politehnică îl găseam uneori în săli goale, jucând bridge cu câțiva colegi. Tocmai fiindcă era inteligent și avea personalitate, m-am înțeles bine cu el, fără ca aceasta să mă determine să-i acord note maxime. Ce mai, o figură! Îmi aduc aminte cum a animat, cu glume și texte comice scrise ad-hoc, excursia de studii a anului său.

Tot așa, îmi amintesc o întâlnire organizată la Caru’ cu Bere, la zece ani de la absolvirea promoției sale. Era printre noi și Mircea Petrescu. Adrian a fost, ca de obicei, sufletul petrecerii, cu glume și povestiri nostime. Am plecat de acolo împreună, noi doi, iar pe drum, amintindu-și că în anul întâi îl învățasem FORTRAN, mi-a spus că eu eram un programator amator, nu unul profesionist.

Observația m-a deranjat, dar nu a întrerupt raporturile dintre noi. Mi-a confirmat doar plăcerea lui Adrian de a fi sarcastic cu toată lumea. Probabil că la ITC, unde lucra, cunoscuse programatori excepționali. Comparația lui era însă lipsită de sens: măiestria unui specialist care programează zilnic și capacitatea unui profesor de a explica limpede și sistematic programarea sunt competențe diferite. Un programator strălucit nu este, prin aceasta, și un bun profesor, după cum valoarea unui curs nu poate fi măsurată printr-o asemenea comparație.

Adrian și-a luat doctoratul în Calculatoare, dar după Revoluție a părăsit ITC-ul și a început să lucreze pe cont propriu, implicându-se, din câte am auzit, inclusiv în construirea unor blocuri și cartiere de locuințe. În paralel, și-a urmat vocația literară și a devenit un dramaturg și romancier cunoscut. Am aflat cu regret că a murit în 2023, cu puțin înainte de a împlini 70 de ani. Mi-au rămas în amintire inteligența lui neobișnuită, spiritul liber, verva și sarcasmul care făcea parte din felul său de a fi.

Pentru mine, lecțiile de la Teleșcoala au fost o experiență diferită de cursul universitar. Trebuia să vorbesc despre calculatoare pe înțelesul unui public care nu avea pregătirea studenților de la Automatică și să transform o materie tehnică într-o succesiune de explicații potrivite pentru televiziune. Nu mai știu câte lecții am realizat; au fost puține, două-trei, pentru că Teleșcoala s-a întrerupt la scurt timp după aceea. Din câte îmi amintesc, de emisiunile mele se ocupa atunci domnișoara Eugenia Vodă, care avea să devină mai târziu o cunoscută realizatoare TV și soția lui Adrian Lustig.

Scenariile scrise ale lecțiilor pentru televiziune s-au păstrat multă vreme printre hârtiile mele, dar astăzi nu mai știu unde au ajuns. Nu știu nici ce s-a întâmplat cu benzile de film pe care doamna Lustig mi le-a încredințat după întreruperea Teleșcolii. Au rămas astfel numai amintirea unei scurte experiențe de televiziune și regretul că nu am păstrat mai bine urmele ei materiale.

Proiecte și sisteme

Această secțiune va reuni episoadele tehnice ale perioadei: proiecte, sisteme, colaborări și lucrări care au contribuit la formarea mea ca cercetător și profesor. În forma actuală, pagina păstrează doar reperele mari, urmând ca fiecare fir să fie dezvoltat separat.

• SISIF – sistem interactiv pentru studenții care doreau să învețe FORTRAN.
• BCPL și INTCODE – lucrări legate de portabilitatea software-ului și de tehnici de implementare.
• STAGE-2 – macroprocesor portabil și experiență importantă în construcția de instrumente software.
• LPTR – contract și direcție de lucru legată de modelarea semanticii și de instrumentele pentru limbaje.
• Teza de doctorat – convergența acestor preocupări spre o temă de compilatoare conversaționale și proiectare sistematică.

Aceste repere vor trebui dezvoltate în pagini distincte sau în capitole din firul „Drumul meu în cercetare”, pentru a nu încărca excesiv acest subindex cronologic.

Viață personală, prietenii și vacanțe

Alături de firul profesional, anii ’70 au fost și o perioadă de căutări personale. Unele episoade țin de prietenii, vacanțe, întâlniri și descoperiri afective. Ele nu aparțin cercetării, dar aparțin aceleiași vieți și aceleiași perioade. De aceea le păstrez aici separat, ca un fir paralel al memoriei.

• Un Întâi Mai special – un episod memorabil din primii ani de după facultate.
• Cele două fețe ale prieteniei – despre apropiere, ambiguități și despărțiri.
• Vacanțe la Schitu – satul Schitu, Golful Francezilor și un loc al întoarcerilor: mai întâi singur, apoi cu soția și, în cele din urmă, cu copilul.

De completat

Această pagină rămâne un cadru de lucru. Ea va trebui completată treptat cu texte, documente și trimiteri către paginile deja existente ale site-ului.

• Pagini dedicate proiectelor SISIF, BCPL/INTCODE, STAGE-2 și LPTR.
• O prezentare mai clară a evoluției spre tema doctoratului.
• Legături către paginile din /ro/cercetare/ relevante pentru această perioadă.
• Documente scanate: note, rapoarte, fotografii, programe sau manuscrise.
• Scenariile și eventualele înregistrări ale lecțiilor despre calculatoare de la Teleșcoala.
• Eventuale episoade personale suplimentare, păstrate separat de firul profesional.