De la Brest la Paris

În ianuarie 2005 am ajuns la Brest într-un context profesional, legat de CERV și de colaborarea cu Dorin Mircea Popovici. Călătoria a avut însă și o continuare personală: după vizita de lucru, am străbătut împreună cu Mircea o parte din coasta bretonă și din nordul Franței, înainte ca drumul meu să continue spre Paris.

Fotografiile păstrează mai bine decât orice itinerarul afectiv al acelor zile: Brestul și Atlanticul, ruinele de la Pointe Saint-Mathieu, porturile mici, Normandia, Mont Saint-Michel, Saint-Malo și, la sfârșit, Parisul. Pagina aceasta reconstruiește excursia zi cu zi, pornind de la imaginile păstrate.

8 ianuarie 2005. Brest, Pointe Saint-Mathieu și Le Conquet

Prima zi a excursiei a rămas legată, în fotografii, de ieșirea din spațiul strict profesional al vizitei la CERV și de întâlnirea cu peisajul breton. Înainte ca drumul să continue spre Normandia, Saint-Malo, Mont Saint-Michel și Paris, ziua aceasta a avut o unitate proprie: o coborâre treptată din interiorul cald, aproape domestic, al începutului de zi spre lumina cenușie a Atlanticului.

Coasta de la Pointe Saint-Mathieu nu seamănă cu marea cunoscută de mine din copilărie și tinerețe. Nu are lumina deschisă a Mării Negre, nici orizontul mai blând al Constanței. Aici marea pare mai grea, mai veche, mai neliniștită. Ruinele abației Saint-Mathieu de Fine-Terre, farul și stâncile peste care se rupeau valurile dădeau locului o solemnitate aparte, în același timp istorică și minerală.

Spre sfârșitul zilei, imaginile se mută de la promontoriu spre Le Conquet: portul, casele albe, bărcile ancorate și masa de orientare de pe coastă. A fost, înainte de orice, o zi de acomodare cu Bretania: piatră, vânt, mare agitată și acea lumină rece de ianuarie care făcea ca totul să pară mai auster și mai exact.

Primele imagini ale zilei

Interior rustic breton, cu lumină caldă, în prima zi a excursiei. — Fig. 1. Interior breton, probabil la începutul zilei, înainte de ieșirea spre coastă.

Interior rustic breton, cu mese și acoperiș de lemn. — Fig. 2. Alt unghi al aceleiași încăperi, cu mesele pregătite sub acoperișul de lemn.

Pointe Saint-Mathieu: abația, farul și Atlanticul

Plajă și stânci pe coasta atlantică bretonă. — Fig. 3. Prima întâlnire cu litoralul atlantic: plaja, stâncile și marea agitată.

Ruinele abației Saint-Mathieu de Fine-Terre și farul. — Fig. 4. Ruinele abației Saint-Mathieu de Fine-Terre, cu farul vizibil în fundal.

Ruinele abației Saint-Mathieu de Fine-Terre, imagine verticală. — Fig. 5. Imagine verticală a ruinelor abației, în care farul apare din nou peste ziduri.

Interiorul ruinelor abației Saint-Mathieu de Fine-Terre. — Fig. 6. Nava deschisă a vechii abații, redusă la ziduri, arcade și cer.

Detaliu al ruinelor abației Saint-Mathieu de Fine-Terre. — Fig. 7. Detaliu lateral din ruine: coloane, arcade și piatra umedă a iernii bretone.

Perspectivă prin ruinele abației Saint-Mathieu de Fine-Terre. — Fig. 8. Perspectivă frontală prin nava ruinată a abației.

Întâlnire cu un cal pe platoul de la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 9. Un moment neașteptat pe platoul de la Saint-Mathieu: apropierea de caii de lângă coastă.

Valuri ale Atlanticului la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 10. Atlanticul lovind stâncile, cu un reper maritim abia vizibil în larg.

Valuri sparte de stânci pe coasta bretonă. — Fig. 11. Același țărm, surprins în succesiunea valurilor care se sparg de stânci.

Stânci și valuri la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 12. Stâncile de la Pointe Saint-Mathieu și albul spumei, sub un cer cenușiu.

Valuri puternice între stâncile de la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 13. Marea intrând violent între stâncile promontoriului.

Orizont atlantic la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 14. Orizontul atlantic, stâncile izolate și lumina rece de ianuarie.

Valuri și stânci pe coasta atlantică bretonă. — Fig. 15. Valuri în apropierea stâncilor, cu reperul maritim în fundal.

Val spart pe stâncile de la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 16. Spuma valurilor ridicată peste muchiile de piatră.

Atlanticul lovind coasta stâncoasă bretonă. — Fig. 17. Un alt moment al aceleiași lupte dintre apă și piatră.

Coasta stâncoasă la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 18. Valuri și stânci, imagine apropiată de marginea promontoriului.

Farul și ruinele de la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 19. Ansamblul de la Saint-Mathieu: farul, ruinele și figura omenească în fața peisajului.

Coasta bretonă văzută de pe platoul de la Saint-Mathieu. — Fig. 20. Coasta văzută de pe platou, cu marea intrând între stânci.

Portal de piatră la Pointe Saint-Mathieu. — Fig. 21. Portalul de piatră din apropierea ruinelor, cu sculpturi și ziduri marcate de vreme.

Le Conquet și privirea spre mare

Mal atlantic și dig în apropierea Brestului. — Fig. 22. O oprire pe mal, lângă o amenajare portuară sau un dig expus valurilor.

Valuri lovind digul pe coasta bretonă. — Fig. 23. Digul și o izbucnire de spumă ridicată de valuri.

Le Conquet, port și case pe malul apei. — Fig. 24. Le Conquet, văzut de pe înălțime, cu portul și casele albe de pe mal.

Portul Le Conquet, cu bărci ancorate. — Fig. 25. Portul de la Le Conquet, cu bărcile ancorate în apa liniștită.

Vedere asupra portului Le Conquet. — Fig. 26. O vedere mai largă asupra portului și a așezării de la Le Conquet.

Parapantist deasupra coastei atlantice. — Fig. 27. Un parapantist deasupra Atlanticului, imagine de libertate în lumina rece a iernii.

Pe platoul de observație, lângă masa de orientare. — Fig. 28. Pe platoul de observație, lângă o masă de orientare pictată.

Detaliu al mesei de orientare de pe coastă. — Fig. 29. Detaliu al mesei de orientare, cu desenul schematic al coastei și al reperelor maritime.

9 ianuarie 2005. Mont Saint-Michel și Saint-Malo

A doua zi a excursiei a schimbat peisajul: de la austeritatea atlantică din jurul Brestului, drumul a coborât spre unul dintre cele mai spectaculoase locuri ale Normandiei, Mont Saint-Michel. Fotografiile surprind mai întâi apariția lui de departe, ca o formă aproape neverosimilă ridicată deasupra câmpiei și a golfului, apoi apropierea de ziduri, străduțele de la bază și urcarea spre abație.

În interiorul abației, seria imaginilor devine mai densă și mai gravă: claustrul, sălile boltite, culoarele, pilonii masivi, biserica și spațiile laterale alternează cu mici detalii de lumină. Locul nu apare ca un simplu obiect turistic, ci ca o construcție în care piatra, verticalitatea și tăcerea dau impresia unei lumi așezate între mare și cer.

După Mont Saint-Michel, drumul a continuat spre Saint-Malo. Acolo, atmosfera se schimbă din nou: orașul închis între ziduri, ploaia, străzile înguste, meterezele, plaja și forturile din larg dau zilei o a doua parte mai marină și mai urbană. Saint-Malo apare în fotografii ca o cetate locuită, nu ca o ruină: zidurile sunt vechi, dar orașul respiră încă în interiorul lor.

Apariția Mont Saint-Michel-ului și urcarea spre abație

Drumul spre Mont Saint-Michel — Fig. 30. Mont Saint-Michel văzut de departe, încă desprins de linia joasă a golfului.

Sosirea la Mont Saint-Michel — Fig. 31. Prima apropiere de Mont Saint-Michel, cu silueta abației ridicându-se deasupra parcării.

Mont Saint-Michel, imagine frontală — Fig. 32. Mont Saint-Michel văzut dinspre intrare, masiv și compact sub cerul cenușiu de ianuarie.

Stradă la baza muntelui — Fig. 33. O stradă îngustă, cu vitrine și case vechi, la baza Mont Saint-Michel.

Case și ziduri la Mont Saint-Michel — Fig. 34. Case de piatră și vegetație la baza zidurilor, într-un colț mai retras al muntelui.

Golful văzut de pe metereze — Fig. 35. Golful Mont Saint-Michel privit de pe o terasă sau de pe metereze, cu vizitatori opriți la margine.

Întinderea golfului — Fig. 36. Nisipurile și apele joase ale golfului, cu insula Tombelaine abia vizibilă în depărtare.

Urcarea spre abație — Fig. 37. Scări și ziduri înalte pe traseul de urcare spre abația de pe vârful muntelui.

În abația de la Mont Saint-Michel

Curtea și biserica abației — Fig. 38. Un prim contact cu ansamblul abației: ziduri gotice, curte interioară și verdele iernii.

Fig. 39. Claustrul abației de la Mont Saint-Michel, cu coloanele sale subțiri și ritmul lor aproape muzical.

Claustrul, alt unghi — Fig. 40. Același claustru, privit din alt unghi, cu biserica ridicându-se deasupra galeriei.

Sala mare a abației — Fig. 41. O sală amplă a abației, severă și luminoasă, în care piatra domină totul.

Arhitectură gotică — Fig. 42. Arce și coloane ale abației, fotografiate din apropiere, cu lumina filtrată prin ferestre.

Spațiul interior al abației — Fig. 43. Un interior vast, aproape gol, în care verticalele coloanelor accentuează impresia de reculegere.

Coloane masive — Fig. 44. Detaliu al unor coloane masive și al unui spațiu lateral din abație.

O statuie în interior — Fig. 45. O statuie religioasă într-un colț al abației, luminată discret în spațiul de piatră.

Lumina caldă dintr-o sală — Fig. 46. O încăpere a abației în care lumina artificială încălzește zidurile roșiatice.

Pilonii sălii inferioare — Fig. 47. Pilonii rotunzi ai unei săli inferioare, puternici și sobri, ca o structură de rezistență a muntelui.

Coridorul lung al abației — Fig. 48. Un culoar lung, aproape monahal, care conduce privirea spre o fereastră îndepărtată.

Biserica abațială — Fig. 49. Interiorul bisericii abațiale, cu bănci, coloane și lumina venind lateral.

Moment de vizită — Fig. 50. Un grup de vizitatori în interiorul bisericii, surprins în timpul explicațiilor sau al reculegerii.

Fig. 51. Nava bisericii, în care austeritatea pietrei se îmbină cu lumina înaltă a ferestrelor.

Vizitatori în abație — Fig. 52. Vizitatori traversând un spațiu înalt al abației, printre coloane și ferestre înguste.

Ieșire spre terasă — Fig. 53. O deschidere spre exterior, între zidurile groase ale abației.

Capelă sau nișă luminată — Fig. 54. O mică nișă sau capelă luminată, unde spațiul devine mai intim și mai tăcut.

Luca în abație — Fig. 55. Un moment personal în interiorul abației, în fața unui basorelief sau a unei decorații de piatră.

Urmă de pictură murală — Fig. 56. O urmă de pictură murală sau decor vechi, păstrată pe zidul de piatră.

Scară interioară — Fig. 57. Scară și boltă interioară, într-un traseu de coborâre sau de trecere între niveluri.

Spațiu întunecat al abației — Fig. 58. Un spațiu mai întunecat al abației, unde arcadele se pierd în penumbră.

Ultima sală interioară — Fig. 59. O ultimă privire asupra sălilor boltite, înainte de ieșirea spre exterior.

Ziduri și acoperișuri — Fig. 60. Ziduri, acoperișuri și străduțe suprapuse pe panta Mont Saint-Michel.

Între fotografiile din interior există și un scurt fișier video, DSCN0087.MOV, păstrat separat în dosarul assets/video/. Nu l-am introdus încă în pagină, ca să nu schimbăm tiparul galeriei foto.

Pe drum spre Saint-Malo

Moară în câmpia normandă — Fig. 61. Pe drumul dintre Mont Saint-Michel și Saint-Malo: o moară izolată în câmpia de iarnă.

Intrarea în Saint-Malo — Fig. 62. O stradă îngustă din Saint-Malo intra-muros, sub ploaia rece a după-amiezii.

Saint-Malo: ziduri, plajă și mare

Saint-Malo, spre mare — Fig. 63. Prima privire de pe zidurile orașului Saint-Malo spre mare și spre insulele fortificate.

Pe meterezele din Saint-Malo — Fig. 64. Pe meterezele orașului, cu plaja, zidurile și marea desfășurându-se dedesubt.

Insulă fortificată — Fig. 65. Una dintre insulele fortificate din fața Saint-Malo-ului, izolată de maree.

Fig. 66. Fortul din larg văzut de pe ziduri, cu marea calmă și cenușie în jur.

Coasta și fortul — Fig. 67. Coasta, stâncile și fortul din apropierea Saint-Malo-ului, într-o lumină rece.

Orizont marin — Fig. 68. Orizontul marin, cu o insulă joasă abia conturată în ceață.

Dig și plajă — Fig. 69. Digul lung și plaja de la Saint-Malo, văzute de pe zidurile orașului.

Marea lângă ziduri — Fig. 70. Marea și promontoriile din jurul Saint-Malo-ului, într-o perspectivă laterală.

Espace verde lângă metereze — Fig. 71. Spațiul verde dintre ziduri și mare, cu țărmul întinzându-se în fundal.

Panoramă peste Saint-Malo — Fig. 72. Panoramă peste zona verde și peste apa liniștită din jurul orașului.

Drumul de pe metereze — Fig. 73. Aleea de pe metereze, între zidurile orașului și privirea deschisă spre mare.

Plajă și insule — Fig. 74. Plaja, insulele mici și cerul compact de ianuarie, văzute de sus.

Popas pe ziduri — Fig. 75. Un mic popas pe ziduri, cu banca, verdele iernii și marea în depărtare.

Orașul văzut de pe ziduri — Fig. 76. Fațadele din Saint-Malo, zidurile masive și parcarea de la baza fortificației.

Ziduri și țărm stâncos — Fig. 77. Zidurile orașului și țărmul stâncos, într-o imagine care leagă fortificația de mare.

Luca pe zidurile Saint-Malo-ului — Fig. 78. Pe zidurile Saint-Malo-ului, cu haina ridicată împotriva frigului și a ploii.

Poarta Saint-Malo-ului — Fig. 79. Poarta și drapelele de la intrarea în orașul vechi Saint-Malo.

La intrarea în cetate — Fig. 80. Intrarea în Saint-Malo, cu circulația modernă trecând pe lângă zidurile vechi.

Curte și ziduri de cetate — Fig. 81. O curte interioară sau un pasaj al fortificației, între ziduri masive de piatră.

Seara în Saint-Malo — Fig. 82. Seara, lângă o poartă luminată a orașului, înainte de încheierea zilei.

Fig. 83. Ultima imagine a zilei, făcută din mers, când lumina dispărea peste mare sau peste drum.

10 ianuarie 2005. Ziua oficială la CERV

A treia zi a călătoriei a avut un caracter cu totul diferit de primele două. După ieșirea spre Pointe Saint-Mathieu, Mont Saint-Michel și Saint-Malo, reveneam la motivul profesional al prezenței mele la Brest: inaugurarea CERV, centrul dedicat realității virtuale. Fotografiile schimbă imediat registrul: nu mai sunt imagini de coastă, de piatră veche sau de orașe fortificate, ci spații interioare noi, culoare, scări metalice, birouri, panouri tehnice, grupuri de invitați și prezentări.

În această zi se simte contrastul dintre turismul celor două zile precedente și lumea instituțională a cercetării aplicate. CERV apărea ca un loc construit pentru colaborare, demonstrații și proiecte: o arhitectură recentă, funcțională, cu spații largi și cu acea atmosferă specifică centrelor universitare sau tehnologice în momentul în care își afirmă public existența.

Pentru mine, evenimentul avea și o semnificație personală. Nu era numai inaugurarea unei clădiri, ci și întâlnirea cu un mediu în care cercetarea, tehnologia și formarea doctorală se articulau într-un proiect vizibil. Prezența lui Mircea la Brest, legătura cu CERV și atmosfera acelei zile făceau ca vizita să aparțină, în același timp, biografiei profesionale și memoriei personale.

Clădirea și spațiile interioare

Fig. 84. Clădirea CERV de la Brest, într-o imagine de ansamblu a centrului care urma să fie inaugurat oficial.

Coridor interior la CERV — Fig. 85. Un coridor interior al centrului, cu scara metalică și pereții cărămizii, înainte de intrarea în atmosfera oficială a zilei.

Vizita oficială și întâlnirile

Participanți la inaugurarea CERV — Fig. 86. Participanți opriți în zona de demonstrație, în jurul echipamentelor și al spațiilor tehnice ale centrului.

Așteptare pe coridorul CERV — Fig. 87. Așteptare pe coridor, lângă scara interioară, într-un moment de tranziție al vizitei oficiale.

Grup de participanți în interiorul CERV — Fig. 88. Un grup mai restrâns, aflat în dreptul unor spații de lucru sau laboratoare ale centrului.

Discuții în interiorul CERV — Fig. 89. Discuții într-un culoar al centrului, în fața unor spații de laborator sau birouri.

Birou din centrul CERV — Fig. 90. Într-un birou al centrului, o imagine mai calmă, de culise, prinsă între momentele publice ale inaugurării.

Panou tehnic la CERV — Fig. 91. Panou explicativ sau poster tehnic, fotografiat pe traseul vizitei prin centru.

Pauză și discuții informale — Fig. 92. Participanți adunați într-un spațiu comun, într-o pauză a vizitei oficiale.

Participanți la inaugurare — Fig. 93. Portret al unor participanți la inaugurare, într-un cadru interior al centrului.

Publicul în holul central — Fig. 94. Publicul adunat în holul central, imagine care sugerează densitatea și caracterul oficial al evenimentului.

Prezentarea inaugurală

Prezentarea oficială a CERV — Fig. 95. Prezentarea oficială a Centre Européen de Réalité Virtuelle, cu instituțiile și partenerii proiectului vizibili pe ecran.

Fig. 96. Intervenție de la pupitru, în timpul prezentării obiectivelor și resurselor centrului.

11–13 ianuarie 2005. Paris: Opéra, Louvre, Sena și Île de la Cité

După zilele de la Brest, de la CERV și din nordul Franței, etapa pariziană schimbă din nou registrul. Nu mai este vorba nici de coasta atlantică, nici de orașele fortificate, nici de momentul oficial al inaugurării centrului, ci de o revenire în Parisul marilor repere culturale: Opéra, Louvre, Sena, Invalizii, Turnul Eiffel, Sainte-Chapelle, Notre-Dame și Conciergerie.

Am ales din fotografiile păstrate numai cadrele care dau o continuitate acestei plimbări. Multe imagini se repetau sau fixau detalii prea apropiate pentru a susține o povestire. Seria reținută nu vrea să fie un inventar turistic complet al Parisului, ci o închidere vizuală a excursiei: după Bretania și Normandia, orașul apare ca un concentrat de teatru, muzeu, monument și memorie.

Primele repere pariziene

Etapa pariziană începe, în fotografii, prin câteva repere aproape obligatorii: Opéra Garnier, Louvre, Place de la Concorde și Madeleine. Nu este încă un Paris povestit în detaliu, ci mai curând un Paris recunoscut din mers, prin lumini, perspective și monumente.

Fațada Operei Garnier — Fig. 97. Opéra Garnier, una dintre primele imagini pariziene ale acestei etape a călătoriei.

Piramida de sticlă de la Louvre la căderea serii — Fig. 98. Piramida de sticlă de la Louvre, surprinsă la căderea serii, într-o lumină rece de ianuarie.

Obeliscul din Place de la Concorde noaptea — Fig. 99. Obeliscul din Place de la Concorde, într-o imagine nocturnă, cu orașul redus la lumini și siluete.

Place de la Concorde noaptea, cu fântână și clădiri luminate — Fig. 100. Place de la Concorde, noaptea, cu fântâna și clădirile luminate, într-o atmosferă de început de seară pariziană.

Biserica Madeleine noaptea — Fig. 101. La Madeleine, văzută noaptea, ca un templu clasic așezat în plin oraș modern.

Opéra Garnier noaptea — Fig. 102. Opéra Garnier, revenită în fotografie seara, luminată și detașată din traficul orașului.

Seara la Opéra Garnier

Opéra Garnier formează nucleul cel mai coerent al acestei etape. Fotografiile surprind sala, cortina, scara monumentală și marele foyer. Nu documentează numai un spectacol, ci și ceremonia socială a intrării într-un spațiu unde arhitectura, teatrul și memoria culturală se suprapun.

Fig. 103. Candelabrul din sala Operei Garnier, deasupra unei săli încă scufundate în penumbră.

Fig. 104. Sala Operei Garnier înaintea spectacolului, cu publicul așezat în loji și balcoane.

Cortina scenei la Opéra Garnier — Fig. 105. Cortina scenei, văzută din sală, înainte ca seara de la Operă să înceapă cu adevărat.

Fig. 106. Scara monumentală a Operei Garnier, cu forfota elegantă a publicului.

Fig. 107. Marele foyer al Operei Garnier, dominat de aur, oglinzi, candelabre și lumină caldă.

Louvre: palat, muzeu, mit cultural

Louvre-ul apare în dublă ipostază: ca palat istoric, cu fundații medievale, terase, săli și galerii somptuoase, și ca muzeu al imaginilor canonice. Am păstrat numai câteva cadre reprezentative, pentru că multe fotografii repetă aceeași experiență de vizitare.

Fundațiile medievale ale Louvre-ului — Fig. 108. În zona fundațiilor medievale ale Louvre-ului, unde muzeul lasă să se vadă straturile istorice ale palatului.

Statui pe terasa Louvre-ului — Fig. 109. Terasa Louvre-ului, cu statui aliniate și cu orașul vizibil dincolo de curtea palatului.

Apartamentele Napoleon III de la Louvre — Fig. 110. Un interior somptuos din Louvre, probabil în zona apartamentelor Napoleon III.

Fig. 111. Detaliu din Galeria Apollo de la Louvre, cu decorul ei fastuos și încărcătura decorativă a plafonului.

Vitrină cu bijuterii și coroane la Louvre — Fig. 112. Vitrină cu bijuterii și coroane, în aceeași atmosferă de fast muzeal a Louvre-ului.

Nunta din Cana de Veronese — Fig. 113. „Nunta din Cana” de Veronese, monumentală și aproape copleșitoare prin dimensiuni.

Mona Lisa la Louvre — Fig. 114. Mona Lisa, văzută de la distanță, ca aproape întotdeauna prin filtrul mulțimii și al muzeului devenit mit.

Marea Odaliscă de Ingres — Fig. 115. „Marea Odaliscă” de Ingres, una dintre imaginile canonice ale picturii franceze.

Încoronarea lui Napoleon de Jacques-Louis David — Fig. 116. „Încoronarea lui Napoleon” de Jacques-Louis David, înregistrată ca reper inevitabil al vizitei la Louvre.

Sena, Invalizii și Turnul Eiffel

Plimbarea continuă apoi prin Parisul deschis al marilor perspective: Sena, podurile, Invalizii, Turnul Eiffel și bulevardele largi. După spațiile închise ale Operei și ale Louvre-ului, orașul revine aici ca peisaj urban.

Colonade și sfere metalice la Palais-Royal — Fig. 117. O trecere prin zona Palais-Royal, cu colonadele și sferele metalice din curtea interioară.

Sena și clădirile de pe mal — Fig. 118. Sena, văzută de pe pod, cu alinierea clădirilor și lumina joasă a după-amiezii.

Fig. 119. Podul Alexandre III și Grand Palais, într-una dintre acele perspective care fixează Parisul oficial și monumental.

Domul Invalizilor văzut de pe esplanadă — Fig. 120. Domul Invalizilor, văzut de pe esplanadă, într-o lumină de iarnă care îi accentuează silueta.

Domul Invalizilor văzut de aproape — Fig. 121. Domul Invalizilor, fotografiat de aproape, cu aurul cupolei ieșind puternic din ansamblul de piatră.

Turnul Eiffel văzut din Champ de Mars — Fig. 122. Turnul Eiffel, văzut din Champ de Mars, în lumina limpede a dimineții.

Fig. 123. Structura metalică a Turnului Eiffel, privită de aproape, ca o rețea geometrică uriașă.

Fig. 124. Sub Turnul Eiffel, privind în sus prin structura metalică a monumentului.

Fig. 125. Podul Alexandre III în plină zi, cu decorul său aurit și cu Sena traversând orașul.

Fig. 126. Esplanada Invalizilor, cu domul îndepărtat, într-o perspectivă largă.

Bulevard parizian spre Arcul de Triumf — Fig. 127. Un bulevard parizian, probabil spre zona Champs-Élysées, cu traficul și ritmul obișnuit al orașului.

Statuie ecvestră a lui Henri IV — Fig. 128. Statuia ecvestră a lui Henri IV, pe Pont Neuf.

Île de la Cité: Sainte-Chapelle, Notre-Dame și Conciergerie

Ultimul grup de imagini este legat de Île de la Cité. Sainte-Chapelle, Notre-Dame și Conciergerie reintroduc Parisul medieval și gotic, dar într-o formă deja muzeală, traversată de turiști și de lumina rece a iernii.