Aici intru într-o zonă care îmi era apropiată: folosirea sintaxei (gramaticii) nu doar pentru analiză, ci ca mecanism de organizare și transformare controlată a datelor și textelor.
Ideea este că forma este în primul rand "decorativă". Dacă descrii corect (prin reguli) structura unei entități, atunci prelucrarea poate fi ghidată de acea structură: recunoaștere, validare, transformare, generare. În acest sens, „sintaxa” devine o unealtă operațională, nu doar un capitol teoretic.
În logica deceniului, textul se leagă de preocuparea pentru forme intermediare: ca să proiectezi și să construiești sistematic, ai nevoie de reprezentări care pot fi manipulate în mod sigur. O sintaxă explicită face exact asta: reduce ambiguitatea și introduce o disciplină a transformărilor.
Articolul poate fi citit și ca un pod între „compilatoare” și „ingineria software”: aceleași idei despre structuri, reguli și traducere pot organiza nu doar programe, ci și procese de prelucrare a informației.
