Object-Oriented Programming
Al doilea curs de programare din ciclul de bază predat la FILS, în anul II, semestrul I, în perioada 2005–2011. El continuă cursul Programming Languages și dezvoltă sistematic programarea orientată pe obiecte în Java, atât la nivel conceptual, cât și la nivel practic.
Repere
- Instituție: Universitatea POLITEHNICA din București
- Facultate: FILS – Facultatea de Inginerie în Limbi Străine
- An / semestru: anul II, semestrul I
- Titlu oficial: Object Oriented Programming
- Structură: 2 ore curs + 2 ore laborator
- Evaluare: examen
- Credite: 5
- Prerechizite: conceptele și rețetele de proiectare din cursul Programming Languages
Locul cursului în activitatea mea didactică
Acest curs continua firesc introducerea făcută în Programming Languages. Dacă primul curs avea rolul de a forma bazele programării și de a introduce Java, aici accentul se muta spre gândirea autentic orientată pe obiecte: moștenire, polimorfism, interfețe, reutilizare, tratarea evenimentelor și folosirea bibliotecilor standard Java în programe mai complexe.
În același timp, cursul avea și un rol de maturizare: studentul nu mai era chemat doar să scrie programe corecte, ci să înțeleagă cum se structurează un program mai amplu, cum sunt distribuite responsabilitățile între clase și cum poate fi stăpânită complexitatea prin abstracție și colaborare între obiecte.
Obiectivul cursului
Fișa disciplinei formulează foarte bine obiectivul cursului: prezentarea unor concepte avansate de programare în Java și dezvoltarea deprinderilor de proiectare și programare folosind limbajul Java și bibliotecile sale standard. În plus, cursul urmărea formarea unei înțelegeri mai profunde a programelor orientate pe obiecte în termeni de responsibility și collaboration.
Era, deci, un curs de programare, dar nu unul redus la sintaxă. El urmărea să facă trecerea de la scrierea de programe la proiectarea lor în spiritul paradigmei orientate pe obiecte.
Structura cursului
1. Recapitulare și consolidare a bazelor
Prima parte începe chiar cu un rezumat al cursului Programming Languages, apoi reia unele concepte de bază în context OO: definiția claselor, atribute, metode, membri statici, parameter passing, obiecte și instanțe.
2. Moștenire și polimorfism
O secțiune centrală este dedicată moștenirii, relației extends, redefinirii
metodelor, binding-ului static și dinamic, polimorfismului, ierarhiilor de clase,
modificatorului protected, clasei Object, wrapper-elor și
claselor abstracte. Fișa și suportul coincid foarte bine în această zonă.
3. Interfețe și conversii de tip
Cursul tratează interfețele ca mijloc de descriere a ceea ce clasele trebuie să facă,
fără a impune cum să o facă. Suportul discută explicit definirea interfețelor, sortarea
prin Comparable, conversiile între tipuri de referință și raportul dintre
clase, interfețe și reutilizare.
4. Clase interne și callback-uri
Un capitol important este consacrat claselor interne, callback-urilor și utilizării lor în programe bazate pe evenimente. Aici se vede bine orientarea practică a cursului: noțiunile OO sunt legate direct de mecanisme reale de programare Java.
5. Applet-uri, grafică și evenimente
Fișa disciplinei include apoi o secvență specifică epocii Java desktop / web de atunci:
applet-uri, comunicare în web, protocol HTTP, HTML, contextul applet-ului, desenare,
parametri, apoi programare grafică cu java.awt, containere, componente,
culori, fonturi, imagini, layout management și tratarea evenimentelor prin listeners
și adapters.
6. Tratarea excepțiilor și debugging
Cursul include și tratarea erorilor, catching exceptions, logging, assertions și tehnici de debugging. Aici studentul era confruntat cu ideea că robustețea programului face parte din proiectarea lui, nu este doar o problemă de sintaxă.
7. Input / Output avansat
Partea a doua a suportului dezvoltă sistematic java.io: ierarhia claselor
de input și output, fluxuri pe octeți și pe caractere, citire din consolă, Scanner,
PrintWriter, lucrul cu fișiere și fluxuri filtrate. Această parte adâncește și
extinde introducerea din primul curs de programare.
8. Generics și colecții
Ultima parte majoră este consacrată generic programming-ului în Java: clase generice, metode generice, type erasure, wildcard-uri, bounded type parameters și limitele generics-ului. Fișa disciplinei vorbește și despre Collections framework, ierarhiile Collection și Map, sortare și căutare; suportul dezvoltă tocmai baza teoretică necesară pentru această zonă.
Laborator
Laboratoarele urmăreau îndeaproape capitolele cursului: recapitulare Java, moștenire și polimorfism, clase abstracte, interfețe, clase interne, applet-uri, interfețe grafice, tratarea evenimentelor, pattern-ul Observer, excepții, I/O cu fișiere și introducere în colecții. Semestrul se încheia cu exerciții recapitulative, simulare de examen și eventuale refaceri de laborator și test.
Fișa menționează zece teme scurte și câteva proiecte mici. Accentul didactic era foarte sănătos: conceptele trebuiau exersate prin programare efectivă, iar proiectele mici le dădeau studenților ocazia să integreze mai multe capitole într-o singură aplicație.
Evaluare
Evaluarea era împărțită între examenul final (40%) și activitatea pe parcursul semestrului (60%): prezență la curs și laborator, două teste anunțate și activitatea de laborator / temele de casă. Examenul final consta în unul sau două programe ce trebuiau dezvoltate.
Semnificația cursului
Privit retrospectiv, acest curs ocupă un loc foarte important în formarea de bază a studenților FILS. El era punctul în care Java înceta să mai fie doar un limbaj și devenea un mediu de gândire și construcție software orientată pe obiecte.
În plus, acest curs face legătura dintre programarea de bază și disciplinele mai avansate despre metode, proiectare și arhitectură software. Fără el, acele cursuri ulterioare nu ar fi avut aceeași fundație practică.





