New York, octombrie 2005 – Anca la 80 de ani

Sosirea la New York

Am ajuns la New York la 29 octombrie 2005. Motivul călătoriei era limpede: a doua zi, Anca împlinea optzeci de ani. Pentru mine, ea nu era doar verișoara primară a mamei, ci mătușa mea preferată, iar eu fusesem, la rândul meu, nepotul ei preferat. Între noi exista de mult o legătură afectivă aparte, păstrată peste ani, țări și despărțiri.

Ca de obicei, am locuit la Anca și Tibi, în apartamentul lor din Manhattan. Am dormit în al doilea dormitor, camera care fusese odinioară a lui tanti Ițu, mama Ancăi și sora bunicii mele. Era unul dintre acele detalii care făceau ca locuința lor să nu-mi pară străină. În mijlocul New Yorkului, camera aceea păstra o continuitate de familie.

O aniversare deasupra orașului

La 30 octombrie, Tibi a organizat festivitatea aniversară la Rockefeller Center, într-un restaurant aflat la ultimul etaj. Panorama asupra New Yorkului era impresionantă. Orașul se desfășura în jurul nostru, luminat și dens, în timp ce înăuntru se adunaseră aproximativ cincisprezece invitați.

Mulți veneau din cercul lui Bebi, sora lui Tibi. Eu eram invitatul special și am stat la masa principală, lângă Anca. Nu locul în sine conta cel mai mult, deși era spectaculos, ci faptul că această aniversare marca optzeci de ani din viața unei persoane care fusese pentru mine, încă din tinerețe, un punct de sprijin și de continuitate.

Patinoarul și statuia lui Prometeu la Rockefeller Center — Fig. 1. Patinoarul și statuia lui Prometeu, Rockefeller Center.

Luca la Rockefeller Center — Fig. 2. La Rockefeller Center, înaintea aniversării.

Luca și Anca la masa aniversară — Fig. 3. Cu Anca la masa aniversară.

Grupul invitaților la aniversarea Ancăi — Fig. 4. Grupul invitaților.

Momentul aniversar al Ancăi — Fig. 5. Momentul aniversar.

Sărbătoarea continuă în familie

A doua zi, sărbătoarea a continuat acasă la Dragoș, nepotul Ancăi din partea fratelui ei mai mare. Dragoș era căsătorit cu Kathy, care conducea o agenție de promovare a artiștilor lirici. Dacă seara de la Rockefeller Center avusese ceva solemn, reuniunea de acasă era mai apropiată și mai caldă, așezată firesc în jurul mesei.

În fotografii se vede această schimbare de atmosferă: Anca ținută de braț de Kathy, familia adunată, tortul, iar apoi Tibi felicitând-o. Era aceeași aniversare, dar într-o altă tonalitate — mai puțin ceremonioasă și mai mult familială.

Kathy ținând-o de braț pe Anca — Fig. 6. Kathy o ține de braț pe Anca.

Într-o altă zi ne-am întâlnit la un restaurant din centru cu Kathy, Bebi și Susi, fiica lui Bebi. În fotografie apar cele trei femei; eu eram, firește, de cealaltă parte a aparatului.

Bebi, Kathy și Susi la un restaurant din centrul New Yorkului — Fig. 10. Bebi, Kathy și Susi, la un restaurant din centrul orașului.

Fig. 11. Anca, Bebi și Tibi la micul dejun în salon, la 1 noiembrie 2005.

În casa Ancăi și a lui Tibi

Apartamentul lor avea pentru mine o familiaritate care nu venea numai din vizitele repetate. Salonul, dormitorul Ancăi, camera mea și priveliștea spre Manhattan alcătuiau un spațiu în care se întâlneau mai multe timpuri ale familiei. În camera în care dormeam locuise tanti Ițu. De la fereastra salonului se vedea un New York dens, vertical, traversat de străzi și acoperișuri.

Fig. 12. Salonul apartamentului Ancăi și al lui Tibi.

Camera în care dormea Luca — Fig. 13. Camera mea, fostul al doilea dormitor al apartamentului și camera de odinioară a lui tanti Ițu.

Manhattanul văzut din salon — Fig. 14. Manhattanul văzut de la fereastra salonului.

A doua vedere asupra Manhattanului — Fig. 15. O altă perspectivă asupra orașului, din același salon.

Metropolitan Museum

După aniversare am colindat singur prin New York. Nu era prima mea întâlnire cu orașul și nici cu Metropolitan Museum. Tocmai de aceea, plimbarea nu avea ritmul grăbit al unui turist care vrea să bifeze obiective. M-am oprit acolo unde ceva îmi atrăgea atenția și am fotografiat fără un program prestabilit.

La Metropolitan Museum m-au reținut spațiul galeriilor și câteva opere pe care le-am fotografiat: grupul dramatic Ugolino și fiii săi de Jean-Baptiste Carpeaux, Pasărea în văzduh de Brâncuși, un tablou de Modigliani și Primăvara eternă de Rodin. În fotografia acesteia din urmă apare în fundal Nașterea lui Venus de Alexandre Cabanel, un dialog întâmplător, dar foarte potrivit, între sculptură și pictură.

Interior la Metropolitan Museum — Fig. 16. Atmosferă interioară la Metropolitan Museum.

Galeria de sculptură de la Metropolitan Museum — Fig. 17. Jean-Baptiste Carpeaux, Ugolino și fiii săi.

Constantin Brâncuși, Pasărea în văzduh — Fig. 18. Constantin Brâncuși, *Pasărea în văzduh*.

Tablou de Amedeo Modigliani — Fig. 19. Un tablou de Amedeo Modigliani.

Auguste Rodin, Primăvara eternă, cu Nașterea lui Venus de Alexandre Cabanel în fundal — Fig. 20. Auguste Rodin, *Primăvara eternă*, având în fundal *Nașterea lui Venus* de Alexandre Cabanel.

Singur prin Central Park

Central Park era în plină toamnă. Am mers singur, fără grabă, printre arbori, stânci și luciul apei. În fotografii, orașul apare când aproape, când numai sugerat printre ramuri sau dincolo de lac. Nu era o evadare din New York, ci una dintre formele lui cele mai recognoscibile: natura păstrată în interiorul unei metropole care nu încetează niciodată să se facă simțită.

Luca pe o stâncă în Central Park — Fig. 21. În Central Park, sub arborii de toamnă.

Peisaj de toamnă în Central Park — Fig. 22. Central Park în culorile toamnei.

Lacul din Central Park — Fig. 23. Lacul și vegetația de toamnă.

Luca lângă lac în Central Park — Fig. 24. Lângă lac, cu orașul în fundal.

Luca în apropierea Belvedere Castle — Fig. 25. În apropierea Belvedere Castle.

Orașul regăsit

Restul zilelor l-am petrecut colindând singur. Fifth Avenue, Times Square, Lincoln Center și Columbus Circle erau locuri deja cunoscute, dar un oraș ca New Yorkul nu se lasă epuizat printr-o singură vizită. De fiecare dată își schimbă ritmul, lumina și chipul.

La Columbus Circle am intrat în The Shops și am fotografiat atât spațiul văzut prin fațada de sticlă, cât și una dintre sculpturile lui Fernando Botero. Între aniversarea Ancăi și aceste plimbări solitare, călătoria a căpătat astfel două registre: unul familial, cald și apropiat, și altul urban, în care mă reîntâlneam cu New Yorkul în propriul meu ritm.

Fig. 26. Atlas și Catedrala Saint Patrick, pe Fifth Avenue.

Luca la Lincoln Center — Fig. 28. La Lincoln Center.

Fig. 29. Columbus Circle văzut prin fațada de sticlă de la The Shops.

Sculptură de Fernando Botero la The Shops at Columbus Circle — Fig. 30. O sculptură de Fernando Botero la The Shops at Columbus Circle.

Privită după ani, această călătorie nu rămâne în memoria mea printr-un singur loc. Rămâne prin Anca la optzeci de ani, prin Tibi alături de ea, prin Bebi și ceilalți membri ai familiei, prin camera lui tanti Ițu și prin orașul văzut de la fereastra salonului. New Yorkul a fost fundalul, dar centrul adevărat al călătoriei a fost familia.

Luca Dan Șerbănați

Profesor emerit la Politehnica din București

Cercetare, învățământ, industrie și memorii