Luca Dan Șerbănați la bacalaureat, 1961
Luca Dan Șerbănați în primii ani ’70
Luca Dan Șerbănați la ultimul curs, aprilie 1989

Luca Dan Șerbănați

Profesor emerit la Politehnica din București

Cercetare, învățământ, industrie și memorii

RO | EN | IT
Luca Dan Șerbănați la Veneția, 1990
Luca Dan Șerbănați la New York, 2005
Luca Dan Șerbănați

Deceniul 1980–1989 a reprezentat pentru mine o perioadă de intensă maturizare profesională și de confruntare cu limitele epistemologice ale unei discipline treptat asumate: ingineria software. După anii ’60-’70, când informatica românească se afla încă sub semnul pionieratului, începutul deceniului următor aducea tensiuni între sistemul informatic centralizat, cu ambiții planificatoare și de gestiune, și nevoia de libertate a calcului inspirata de apariția mini- și mai ales micro-calculatoarelor. Fărâmițarea hardware-ului implica însă și fărâmițarea software-ului, tendință contrară cerințelor pieței, ceea ce curând a dus la apariția rețelelor și a calculului distribuit, o nouă paradigmă pe care informatica era chemată să o integreze. Era o epocă în care informatica românească își căuta, sub presiunea politicii tehnologice de stat, propria voce științifică. Printre constrângeri materiale și ideologice, cercetarea reușea totuși să se afirme prin originalitate și efort personal.

În anii ’80 am încercat să aduc în proiectarea software o disciplină comparabilă cu cea inginerească bazată pe formalisme matematice, fără a ignora natura inevitabil umană a creației: intuiție, iterație, alternative. Din această tensiune s-au cristalizat ideile de mașină abstractă și interformă, iar mai târziu proiectul INTERFORM.

În acei ani, în cursurile predate și în laboratorul meu de Inginerie software de la Catedra de Calculatoare a Institutului Politehnic din București, s-a născut ideea unei ordini în producția de software – o ordine căutată în haosul metodologic al vremii, când programarea era încă o artă. Această secțiune documentează tocmai acea căutare de echilibru între reflecția teoretică, necesitatea rigorii tehnice și creativitatea artizanală a profesioniștilor.

Acest deceniu pentru cercetarea mea a avut rolul de a măsura timpul prin idei: a marcat momentul în care pregătirea mea teoretică a început să devină experiență biografică, în care laboratorul s-a transformat într-un spațiu de rezistență intelectuală. Îl consider o mărturie esențială despre felul în care pasiunea pentru ordine și formă a reușit să supraviețuiască într-un context care, prin natura lui, privilegia improvizația. Este, în acest sens, o confesiune despre căutarea sensului în haos — un sens care, retrospectiv, s-a dovedit a fi chiar începutul unei noi paradigme personale privind ingineria software.

Pentru atmosfera umană și instituțională de la sfârșitul acestei perioade, vezi și Curs festiv la Calculatoare, probabil în iunie 1989 .

Firul conceptual al secțiunii


Articole (selectate) – fișe scurte

1981 — Un model al proiectării programelor

Un text de început, în care proiectarea este văzută ca o succesiune de rafinări controlate asupra unor descrieri intermediare, încercând să fixeze ce poate fi formalizat într-o activitate care rămâne, inevitabil, creativă.

1983 — Către un model al metodei de proiectare a programelor

Prima formulare explicită a mașinii abstracte ca model al proiectării software și a „forme(i) intermediare” ca descriere a stării proiectului pe drumul de la specificație la implementare.

1985 — Towards an Intelligent CAD/CAM System for Software Development (Tokyo)

Trecerea de la model la propunerea unui sistem: un atelier CAD/CAM pentru dezvoltarea software, construit în jurul unui model formal al metodei de proiectare și extensibil prin tehnici de inginerie a cunoștințelor.

1987 — INTERFORM: A CAD System for Program Development (Monterey)

INTERFORM este materializarea practică a viziunii din deceniu: un mediu integrat de dezvoltare asistată, construit în jurul interformei și al unei arhitecturi stratificate, cu funcții avansate de proiectare și analiză.

1987 — „Program Design as a Systematic Activity”

O reflecție tehnico-metodologică asupra proiectării ca activitate sistematică: ce poate fi pus în reguli, ce poate fi susținut prin instrumente și unde rămâne necesară judecata proiectantului.

1987 — Modelul Sintaxei Active (Syntax-Oriented Data Processing)

O abordare orientată pe sintaxă pentru prelucrarea și transformarea datelor/textelor, în care structura (gramatica) devine mecanismul central al procesării și al generării controlate.

1985–1989 — Proiectul INTERFORM

Dincolo de articole, INTERFORM a fost un proiect de laborator și de echipă: implementare, contracte, iterații și instrumente concrete. Pagina de proiect este separată de pagina conceptuală despre interformă și de fișele documentare ale articolelor sau contractelor.


Notă: fiecare fișă de mai sus are doar rol de orientare.