Luca Dan Șerbănați la bacalaureat, 1961
Luca Dan Șerbănați în primii ani ’70
Luca Dan Șerbănați la ultimul curs, aprilie 1989

Luca Dan Șerbănați

Profesor emerit la Politehnica din București

Cercetare, învățământ, industrie și memorii

RO | EN | IT
Luca Dan Șerbănați la Veneția, 1990
Luca Dan Șerbănați la New York, 2005
Luca Dan Șerbănați

Acest site este, în noua sa versiune, dedicat vieții, cercetării și memoriei mele. Nu mai este doar un loc în care adun cursuri, articole, proiecte sau documente profesionale, ci o încercare de a privi, într-o formă cât mai coerentă, întregul drum parcurs: copilăria, adolescența, studenția, tinerețea, maturitatea, emigrarea, profesiile practicate și întoarcerea, prin scris, asupra propriei vieți.

Există aici un drum prin cunoaștere, născut din însăși experiența vieții, dar și un drum prin cunoașterea științifică: informatica teoretică, limbajele formale, ingineria software, întâlnirea cu informatica medicală și, mai recent, reflecțiile asupra inteligenței artificiale. Există, în același timp, drumul activității mele profesionale, în care profesorul, cercetătorul și inginerul au coexistat și s-au completat reciproc, în România, în Italia și în alte medii profesionale.

Intrări rapide în site

Pentru o lectură mai directă, site-ul poate fi parcurs prin cele patru direcții principale: memorie personală, cercetare, activitate didactică și experiență profesională.

Nu m-am gândit niciodată la mine ca la un întreg, ca la un obiect demn de contemplat. M-am văzut aproape întotdeauna pe bucăți: partea de care aveam nevoie ca să mă justific, partea de care aveam nevoie ca să mă condamn, partea pe care o puteam arăta și partea pe care preferam să o țin ascunsă. A sosit însă momentul să încerc să mă privesc ca un tot, cu ceea ce am făcut, cu ceea ce am gândit, cu ceea ce am înțeles și cu ceea ce poate nu am înțeles încă pe deplin.

Acest gest nu îmi este ușor. Am fost întotdeauna, nu știu exact de ce — sau poate știu, dar nu accept ușor —, un om complexat. În copilărie am fost foarte timid, iar timiditatea, mai ales cea în public, nu m-a părăsit niciodată cu totul. La cursuri începeam adesea lecția cu voce joasă, întretăiată de emoție, cu notițele în mână, deși aproape niciodată nu le priveam: nu puteam să abuzez de timpul studenților făcând pauze inutile. Prezentarea trebuia să fie eficientă, dar și vie, capabilă să-i țină concentrați asupra celor spuse. Leacul pentru complexele mele a fost, poate, atașamentul studenților și bucuria de a vedea, în ei, dezvoltându-se semințele pe care încercasem să le arunc.

În acest sens, site-ul este și o reconstrucție a memoriei personale. Încerc să așez aici, într-o ordine încă provizorie, fragmentele unei vieți care a trecut prin familie, școală, universitate, cercetare, emigrare, profesie, prietenii, iubiri, pierderi și recuperări. Nu este o autobiografie definitivă, ci un șantier deschis: o formă de a înțelege, înainte de a fi prea târziu, legătura dintre viața trăită, cunoașterea acumulată și memoria care încearcă să le dea sens.

O viață în câteva imagini

Opt repere vizuale, de la adolescență la senectute, deschid un traseu biografic care traversează școala, universitatea, catedra, emigrarea, memoria familiei și privirea retrospectivă.

Luca Dan Șerbănați la bacalaureat, 1961
1961
Sfârșitul adolescenței
Luca Dan Șerbănați după licență, 1967
1967
Ieșirea din studenție
Luca Dan Șerbănați în primii ani de catedră
1972
Primii ani de catedră
Luca Dan Șerbănați în anii ’80
1981
Tânăr doctor în calculatoare
Luca Dan Șerbănați în Italia, 1990
1990
În Italia, se reia de la zero
Luca Dan Șerbănați la Roma, 2000
2000
Acasă la Roma
Luca Dan Șerbănați la Predeluț, 2010
2010
La Predeluț, în Făgăraș
Luca Dan Șerbănați la lacul Como, 2025
2025
Viață de pensionar

Viața ca drum prin cunoaștere

Memoriile nu sunt pentru mine doar o succesiune de întâmplări personale. Ele sunt și o încercare de a înțelege cum s-a format, de-a lungul timpului, felul meu de a privi lumea: prin familie și școală, prin lecturi, prin profesie, prin oamenii întâlniți, dar și prin despărțiri, eșecuri și rupturi al căror înțeles nu mi-a fost întotdeauna limpede atunci când le-am trăit. De aceea, paginile autobiografice ale site-ului nu sunt separate de cele consacrate cercetării și activității profesionale. Ele se completează reciproc: experiența personală explică uneori alegerile intelectuale, iar preocupările profesionale dezvăluie ceva din omul care le-a urmat.

A scrie memorii înseamnă, pentru mine, mai mult decât a recupera fapte și a le așeza în ordine. Înseamnă a reveni asupra lor cu distanța pe care o aduce vârsta și a recunoaște că sensul unei întâmplări nu rămâne neschimbat. Introspecția nu oferă întotdeauna răspunsuri la întrebările purtate o viață întreagă. Uneori ne îngăduie doar să le formulăm mai limpede și să înțelegem altfel de ce au continuat să ne însoțească.

Profesor, cercetător, inginer

Activitatea mea profesională a avut mai multe fațete. Am fost, înainte de toate, profesor: am predat, am scris cursuri, am format studenți și doctoranzi. Am fost cercetător, mai întâi în informatică teoretică și în inginerie software, apoi în informatică medicală și sisteme digitale pentru sănătate. Am fost și inginer, implicat în proiecte concrete, în sisteme software, în consultanță și în formare profesională pentru industrie.

Acest site încearcă să păstreze împreună aceste direcții, fără să le reducă una la alta. Ele aparțin aceleiași vieți și aceleiași nevoi de a organiza universuri abstracte, de a explica și de a construi.

Informatica teoretică

Primul deceniu al activității mele didactice și de cercetare științifică s-a desfășurat în anii ’70, în zona informaticii teoretice, într-un moment în care disciplina se constituia încă, inclusiv la noi în țară. Teoriile automatelor și limbajelor formale, proiectarea limbajelor de programare, îndeosebi studiul semanticii lor, precum și teoria algoritmilor și calculabilitatea nu au fost pentru mine simple extensii ale matematicii, ci instrumente esențiale pentru înțelegerea calculului ca proces formal și pentru fundamentarea ulterioară a programării. Lucrarea mea de diplomă la Matematică, cursurile și manualele elaborate atunci, precum și primele articole, au fost în același timp exerciții didactice și acte de cercetare: un efort de construcție conceptuală într-un domeniu lipsit de tradiție locală, dar esențial pentru formarea informaticianului.

Inginerie software

Începând cu anii ’80, activitatea mea de cercetare s-a concentrat asupra modelării procesului software și a dotării lui cu unelte de dezvoltare integrate.

Această direcție a generat de-a lungul timpului proiecte, articole și sisteme experimentale, culminând în 1992 cu publicarea volumului „Integrating Tools for Software Development” la Prentice Hall — o sinteză a ideilor dezvoltate până atunci, dar nicidecum un punct de încheiere. Cercetarea a continuat, extinzându-se în alte contexte, cu alte forme și obiective: noi arhitecturi software, agenți inteligenți, proiectare orientată pe preocupări (concern-oriented), ecosisteme digitale, „gemeni digitali” și aspecte ale utilizării inteligenței artificiale în ingineria software.

Informatica medicală & eHealth

Din anii 2000, o parte importantă a activității mele s-a mutat în zona informaticii medicale și a sistemelor eHealth, în principal legate de adoptarea dosarului sanitar electronic al cetățenilor. Am propus concepte precum virtual health record — o variantă proactivă, agent-based, de dosar electronic de sănătate —, health digital state — un „geamăn digital” al sănătății personale —, și Smart EHR — o arhitectură distribuită pentru dosarul electronic inteligent integrat în ecosistemul digital pentru sănătate.

Inteligența artificială & reflecția asupra cunoașterii

Întâlnirea cu inteligența artificială nu a fost pentru mine o simplă curiozitate tehnologică. Ea prelungea întrebări despre limbaj, reprezentarea cunoașterii, modele, agenți, raționament și relația dintre om și sistemele pe care le construiam. În această secțiune am adăugat treptat texte despre istoria și actualitatea inteligenței artificiale, despre legătura ei cu informatica medicală și despre rolul ei posibil în reconstrucția memoriei și a dialogului intelectual.

Memorii: povestea vieții

Lucrez de mai bine de un an la un amplu proiect memorialistic, care reunește:

  • amintiri despre copilăria, adolescența și formarea mea intelectuală în România postbelică;
  • anii de studiu, cercetare și învățământ în domeniul informaticii;
  • episoade semnificative — și mai ușor de destăinuit astăzi — ale educației mele sentimentale;
  • experiența emigrării și reconstruirea vieții în afara țării;
  • cercetări genealogice consacrate descoperirii rădăcinilor familiei;
  • însemnări și impresii din călătoriile și excursiile mele;
  • reflecții asupra oamenilor, tehnologiei, societății, dar și asupra schimbărilor uneori epocale pe care le-am traversat.

Acest site este locul în care toate aceste texte își găsesc treptat o formă stabilă: capitole, fragmente, documente și comentarii menite să dea coerență unei vieți desfășurate la intersecția dintre tehnologie și uman.

În această reconstrucție, memoria nu este doar un depozit al trecutului. Ea este și spațiul în care întâmplări îndepărtate capătă, după decenii, înțelesuri pe care nu le puteau avea în momentul în care au fost trăite.

Pe măsură ce proiectul înaintează, public aici noi capitole și fragmente, alături de fotografii, documente și alte mărturii care completează povestea vieții mele.

Contact

Pentru dialoguri profesionale, întrebări legate de cercetare, proiecte sau pentru discuții legate de memoriile mele, mă puteți contacta la:

E-mail: luca@serbanati.com